Despre un fluture captiv

Câteodată, e bine să priveşti realitatea în ochi. Uneori te sperie. Dar asta nu înseamnă că nu e acolo. Nu poţi să îţi fereşti privirea de fiecare dată când îşi arată colţii. În fond, fuga de realitate, fie ea şi dură, înseamnă, într-un fel, refugierea în ignoranţă, iar înfruntarea ei e o dovadă de maturitate. Binele, răul, frumosul, urâtul -toate dihotomiile posibile- sunt feţe ale vieţii. Şi viaţa nu o poţi descrie prin alb sau negru.

Am continuat să citesc ”The Collector” al lui John Fowles, deşi am fost oarecum şocată iniţial. Nu este genul de carte pe care obişnuiam să îl citesc. Şi nici nu mă aşteptam să îmi placă. Un colecţionar de fluturi este obsedat de o tânără pe care o răpeşte, sperând că aceasta se va îndrăgosti de el. Fata se zbate, timp de mai multe luni, ca un fluture de-al lui, până când moare. Cum spuneam, nu mă aşteptam să îmi placă. Dar modul în care Fowles a analizat cazul de psihopatologie şi a prezentat, pe rând, la persoana I, povestea, atât din perspectiva lui, cât şi din perspectiva ei, m-au făcut să găsesc cartea interesantă. Şi să nu regret că am citit-o.

Music game called leapşa

O, da… ne place să ne jucăm. Doar… nu avem decât 20 de ani, nu?:) Şi nu suntem numai noi… numai că nu se mai ştie de la cine a pornit leapşa de data asta. Ultima pistă? De la Andra la Flori, de la Flori la mine. Ce trebuie să fac acum? Topul melodiilor ascultate săptămâna aceasta. Săptămâna abia a început.

Nu e greu… îmi place să îmi împletesc emoţiile cu melodiile care le exprimă cel mai bine. Iubesc muzica. Aş putea alcătui un alfabet muzical, câte o duzină de melodii pentru fiecare nuanţă a sufletului meu. Numai că alfabetul ăsta ar avea prea multe litere… Acum, însă, mă voi opri numai la 5 melodii dintre cele pe care le-am ascultat în ultimele două zile. Nu vreau să devină o listă cu melodiile mele preferate, ci un clasament al câtorva melodii, alese la întâmplare din playlist-ul meu… aranjate după cum simt acum. Mâine va fi nevoie de alt top…

5. The Zutons – Valerie . Dacă nu ştiţi încă varianta lui Amy Winehouse, trebuie să o ascultaţi înainte de The Zutons. Simona mi-a dat să ascult varianta ”mannish” acum vreo două ore, spunându-mi că îi place mai mult decât originalul. Nu pot să zic că nu mi-au plăcut, şi o înţeleg pe Simona… au un fel aparte de a rosti versurile… deşi le spun uşor parodico-neglijent (yeah, I know, I compose words:P), le fac să sune de parcă chiar ar avea un sens. Ce să vă mai spun? Varianta originală am tot fredonat-o în casă, pe stradă, peste tot, vreo lună întreagă. Asta s-a întâmplat acum trei luni. Which means I loved it but I’m now sick of it. Deci da, varianta Simonei a picat bine.

4. Duffy – Hanging On Too Long. O tot ascult în ultimele zile. Cum ascult şi Warwick Avenue. Şi Syrup & Honey. M-am obişnuit să caut melodii mai puţin cunoscute de la artişti care mă impresionează cu o melodie pe care, întâmplător, o aud la televizor sau la radio – cum s-ar zice, o melodie comercială – motiv pentru care o şi resping apoi (Mercy, în cazul de faţă). Cred că vreau să am sentimentul că numai eu am descoperit acele melodii… că sunt doar ale mele. Dar cu Duffy n-o să ţină prea mult. Deja am văzut videoclipul la Warwick Avenue pe MTV…:)

3. The Ting Tings – Traffic Light. The Ting Tings sunt, alături de Nouvelle Vague, marea mea pasiune din această vară. Mi-au plăcut, pe rând (şi încă îmi mai plac, dar nu mi se potrivesc în momentul ăsta), Shut Up And Let Me Go, That’s Not My Name, Impacilla Carpisung. Zilele astea m-am mai liniştit… so… Traffic Light… chill…

2. Mystery Jets – Young Love. Ştiu, cam trişez… Am ascultat-o săptămâna trecută. De multe ori. Dar voi nu aţi avea de unde să ştiţi că nu am ascultat-o şi săptămâna asta. De fapt, cred că am ascultat-o ieri… Voiam să o pun coloană sonoră pentru un filmuleţ pe care-l făcusem. Dar am ales altă melodie. Oricum, îmi place Young Love. Să vă uitaţi la videoclip.

1. What I Like Most About You Is Your Girlfriend. E interesant să vedeţi ce vă inspiră vouă. Eu zâmbesc când o ascult. Sunt multe tipuri de zâmbete, dar asta e deja altă poveste…

Să vedem ce alege Simona… ei îi predau ştafeta.

Rămân cu mine

Da, în seara asta am decis să rămân cu mine, aşa cum nu am mai rămas de mult. Să îmi amintesc de tot ce este… de tot ce sunt… să îmi adun gândurile care au zburat aiurea zilele astea şi s-au plimbat pe străzi, pe cer, pe aer… au plutit pe muzica nopţii şi au băut roua dimineţii… s-au îmbătat cu sentimente… s-au ridicat şi au căzut… s-au rănit şi aproape s-au vindecat… Au compus un cântec şi apoi l-au lăsat să zboare… au răsucit fiecare fir de iarbă, fiecare zvon de floare, fiecare pistrui de pe mână… au căzut în noapte… au visat…

Nu e o scenă dintr-un film…

A văzut-o în timp ce aştepta pe peron la Unirii. Era la o distanţă de câţiva metri şi se uita nerăbdatoare după vreun semn că ar veni metroul. Cu părul atât de negru, în contrast cu pielea albă, şi cu genele dese acoperindu-i ochii visători… S-a întors pentru o clipă şi l-a văzut cum o privea tulburat. În metrou, ea a descoperit că era aşezată chiar în faţa lui. I-a simţit privirea tot drumul. Nu era deloc în largul ei. A coborât prima din metrou şi a început să meargă atât de repede… aproape alerga. Era noapte afară. A trebuit să se oprească la semafor… când a întors capul, el era lângă ea, privind-o uimit. Nu era român. ”Please… excuse me… I just wanted to tell you how beautiful you are…”

Evoluţia speciilor

Hey, hey, I saved the world today…

Ce am descoperit astăzi

www.pidjin.net

După stele

Astăzi am sorbit cuvinte. Omul acela chiar vorbea frumos… am simţit că întreaga conferinţă a fost numai pentru mine. Astronomie? Astrologie? Mai mult decât atât. Mi-a adus aminte de geografie, de filozofie, de Eliade, de poveştile în care cred, de ideile care mocnesc în mine şi pe care niciodată nu le spun cu voce tare. Omul acela le-a spus. Ce frumos este să gândeşti aşa departe şi să poţi să îţi expui toate aceste gânduri…Eu mă mulţumesc să le ţin pentru mine, dar în seara asta chiar am simţit că gândurile acelea ar fi putut la fel de bine fi ale mele.

A vorbit despre stele şi ce înseamnă ele pentru noi, dincolo de înţelesul pe care l-a dat rubrica de horoscop din ziarul de dimineaţă…

Zero. 0… Zero este cifra care exprimă cerul. Cerul ni-l reprezentăm ca fiind negru. Şi în relief. Zero este unu(1) neexprimat. M-am gândit că seamănă mult cu povestea increatului. Nenăscut, neintrat în devenire, timpul nu a început să curgă pentru el. Există, dar nu există, pentru că nu e exprimat. Este potenţialitate. Este infinit. Este nemurire. Deci zero este cerul gol, fără nicio stea… este ca foaia albă de hârtie. Unu este deja devenirea, partea de viaţă, care se exprimă ca un punct. Un punct ce pe cer devine stea. Iar noi ne identificăm cu stelele şi spunem că fiecare are steaua lui pentru că vrem să fim acel punct care înseamnă parte din viaţă.. Noi suntem particula de materie care începe viaţa. Nu a spus chiar aşa.. de fapt, nici nu mai ştiu ce a spus… ascultam cum începea ideile şi mă pierdeam în ele… le continuam eu…

M-am gândit că, dacă am privi din punctul ăsta de vedere, noi suntem, de fapt, stelele, iar pământul este cerul nostru. Este, de fapt, un cer inversat. E ca şi cum pământul şi cerul s-ar oglindi unul într-altul neîncetat…

Îi străluceau ochii când vorbea… simţeai că simte ceea ce spune… simţeai că pune suflet în tot ceea ce gândeşte. Nu a vorbit mult, dar a spus multe; mai bine zis, a început multe idei pe care să le ducem noi mai departe… pentru că ”noi suntem ferestrele”. Spre stele…

                      

Ce-aţi făcut cu Tudor?

Dacă nu aţi fost aseară la concert, vă asigur că aţi avut ce pierde.

Prima surpriză plăcută au fost cei de la trupa Zero. Nu ştiam decât o melodie de la ei, cea pe care au prezentat-o la preselecţia pentru Eurovision – ”Come this way”. Cu celelalte melodii, băieţii au încins bine spiritele la Arenele Romane. Chiar şi după concert, am auzit voci care le fredonau melodiile.

Când au intrat cei de la Vama pe scenă, publicul parcă a explodat. Şi a fost frumos – fiecare piesă a avut şi o poveste ilustrată, fie pe ecranele din spate, fie prin actori pe scenă, fie cu ajutorul unor cântăreţi de muzică populară. Un show complet, cu ocazia căruia Tudor a făcut şi un gest frumos, invitând o participantă de la Megastar să cânte alături de el.

Ce nu am înţeles? Mersul lui Tudor când a intrat pe scenă (e, cumva, mai nou, fotomodel?), locul ales, mult prea mare, şi tipii de 1,80 care s-au aşezat în faţă. Dar… am trecut peste şi a fost OK. Chiar foarte…

Concert Vama

In seara aceasta, la Arenele Romane, de la 20:30, va avea loc concertul de lansare a albumului Vama. In deschidere, vor canta cei de la “Zero” (fosta trupa “Praf in ochi”). Se anunta un show cu spectacol de lumini, clipuri si prezente ale unor personaje inedite.

Baietii ne surprind si de data aceasta – “Vama” este primul album din Romania lansat prin SMS, dupa ce “Bed for Love” a fost primul clip lansat pe messenger.

Abia astept sa ii vad, deja stiu o mare parte din melodiile noi. Sper sa cante si din melodiile vechi. O sa va povestesc maine cum a fost.