Între 1 şi 5 aprilie, trebuie să fiţi prezenţi la cel mai tare festival de scurt şi mediu metraj. Dap, reîncepe NexT!
Preiecţiile vor avea loc, anul acesta, nu doar la Cinemateca Eforie, ci şi la Scala, iar seminariile vor fi ţinute la Orange Concept Store.
Pentru ediţia a treia, pregătim multe surprize, printre care şi un Gift Shop, şi un “Confession Room”.
Avem un site nou, pe care vă va întâmpina omuleţul NexT: www.nextproject.ro.
La începutul lunii martie, am fost în Suedia, cu un proiect european de tip Youth in Action. Două săptămâni. Câte şase participanţi din cinci ţări (Suedia, România, Franţa, Italia, Cehia), adunaţi într-un oraşel din nordul ţării, destul de aproape de Cercul Polar.
Sincer, a fost o provocare pentru mine. Îmi plac schimburile interculturale, nu este pentru prima oară când particip la ceva de genul acesta, dar urăsc frigul şi iarna. Şi aici urma să mă confrunt cu ele. Dar a meritat.
Suedezii sunt blonzi, înalţi şi cu ochi foarte albaştri. M-a mirat că în orăşelul în care am stat nimeni nu închidea uşa când pleca în oraş. Ritmul vieţii era cu totul altul. E o diferenţă mare între un orăşel cu 800 de locuitori, ca Anaset, şi capitala ţării, însă ceva le uneşte. Protecţia socială este foarte bine pusă la punct, iar nivelul de trai este foarte ridicat. În Anaset, lumea avea suficient timp liber ca să trăiască în adevăratul sens al cuvântului. Să facă ceea ce îşi doreşte. Oamenii chiar au timp pentru pasiunile lor, pentru natură, pentru sport în aer liber.
Vara nu e aşa frig, sunt chiar 20 de grade. Acum, erau -10. Familia la care am fost la cină (unde am mâncat elan) mi-a povestit despre nopţile albe, care se fac simţite acolo tot timpul verii, care durează cam două luni şi jumătate. Iarna, când temperaturile coboară brusc de la 0 la -20 de grade, se vede aurora boreală.
Cina într-o familie suedeză
Oraşele parcă erau unite de oceane de zăpadă. Nu am văzut atât de mult alb niciodată:)
Santa Euro Trip
Echipa României în Anaset
Casa din poveşti
Mi-au plăcut căsuţele lor, care parcă erau desenate de copii. Foarte simple, joase, cu acoperiş triunghiular, foarte colorate, si cu ferestre cu perdele brodate. Interiorul era foarte frumos, te făcea să simţi căldura pe care în mod sigur nu o simţeai afară. Seara, la ferestre ardeau lumânări care răspândeau o lumină caldă. Era ca într-un basm..
Cei din zonă era renumiţi pentru brânza lor, brânza de Vasterbotten, şi pentru cel mai mare instrument de tăiat brânza din lume (aşezat strategic, la ieşirea din oraş:) )
Anaset. The largest cheese slicers in the world
Am ajuns şi în Stockholm, care e superb, şi trebuie să fie absolut minunat vara. “Veneţia Nordului”, cum mai e supranumită, capitala Suediei e aşezată pe mai multe insuliţe, iar pe canalele oraşului te poţi plimba cu barca în timpul verii.
Gara din Stockholm
Stockholm
Stockholm-ul noaptea
La Palatul Regal din Stockholm
Stockholm, partea veche a oraşului
Ştiam că este expoziţie cu Ştrumfi, citisem pe undeva săptămâna trecută. Şi dacă tot am fost ieri pe la BCU, am zis că trebuie să intru să văd personajele care m-au încântat atât de mult când eram mică.
Cu ocazia Zilei Internaţionale a Francofoniei, Centrul Belgian al Benzii Desenate a organizat, în holul Boteanu al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, această expoziţie dedicată piticilor albaştri “înalţi cât trei mere”.
Nu ştiu de ce, dar mă aşteptam la altceva decât la nişte afişe. Poate că ar fi reuşit să dea mai mult farmec expoziţiei cu benzi desenate originale sau cu ceva proiecţii. Mi-a plăcut însă că am regăsit fragmente de poveste, descrierea universului Ştrumfilor, modul în care a luat naştere acesta, şi, mai ales, că am aflat de Peyo, cel care le-a dat viaţă spiriduşilor albaştri.
Dacă vreţi să îi mai vedeţi pe Ştrumfi, expoziţia e deschisă până pe 4 aprilie, între 10.00 şi 18.00.
Mai multe detalii aici.
|
comentarii recente