Fără titlu

Unii oameni rămân blocaţi într-un anume loc, într-un anume timp, cu o anumită stare… Au permanent nostalgia aceluiaşi moment pe care încearcă să îl retrăiască la infinit. Tudor Chirilă mereu va cânta despre Vamă. Ascultam o melodie de la el azi şi mi-am amintit că primul lor album tot despre Vamă era. În câte melodii nu vorbeşte despre mare, nisip, iubiri la malul mării? Despre Vamă. E locul lui. Reprezintă o anumită vârstă, un anumit stil de viaţă. Libertate, lipsă de griji, distracţii. Pare firesc ca toţi cei care au trecut şi de Vamă, dar şi de o anumită vârstă, să vrea mereu să se întoarcă. În timp, în Vamă…

Mergem un pic mai departe? Sunt oameni care nu realizează că e normal ca timpul să treacă. M-am săturat să văd oameni în toată firea comportându-se ca nişte adolescenţi. Bărbaţi care îşi doresc să fie încă de 20 de ani şi fug de relaţii serioase chiar şi la 40 de ani. Femei la 50 de ani cu fuste scurte şi codiţe. Vine o vreme când trebuie să priveşti lucrurile matur, să te priveşti pe tine aşa cum eşti ACUM şi să îţi asumi respunsabilitatea pentru ce faci, pentru ce ai devenit. Să creşti. Să nu mai negi.