Despre un fluture captiv

Câteodată, e bine să priveşti realitatea în ochi. Uneori te sperie. Dar asta nu înseamnă că nu e acolo. Nu poţi să îţi fereşti privirea de fiecare dată când îşi arată colţii. În fond, fuga de realitate, fie ea şi dură, înseamnă, într-un fel, refugierea în ignoranţă, iar înfruntarea ei e o dovadă de maturitate. Binele, răul, frumosul, urâtul -toate dihotomiile posibile- sunt feţe ale vieţii. Şi viaţa nu o poţi descrie prin alb sau negru.

Am continuat să citesc ”The Collector” al lui John Fowles, deşi am fost oarecum şocată iniţial. Nu este genul de carte pe care obişnuiam să îl citesc. Şi nici nu mă aşteptam să îmi placă. Un colecţionar de fluturi este obsedat de o tânără pe care o răpeşte, sperând că aceasta se va îndrăgosti de el. Fata se zbate, timp de mai multe luni, ca un fluture de-al lui, până când moare. Cum spuneam, nu mă aşteptam să îmi placă. Dar modul în care Fowles a analizat cazul de psihopatologie şi a prezentat, pe rând, la persoana I, povestea, atât din perspectiva lui, cât şi din perspectiva ei, m-au făcut să găsesc cartea interesantă. Şi să nu regret că am citit-o.