Despre un fluture captiv

17 09 2008

Câteodată, e bine să priveşti realitatea în ochi. Uneori te sperie. Dar asta nu înseamnă că nu e acolo. Nu poţi să îţi fereşti privirea de fiecare dată când îşi arată colţii. În fond, fuga de realitate, fie ea şi dură, înseamnă, într-un fel, refugierea în ignoranţă, iar înfruntarea ei e o dovadă de maturitate. Binele, răul, frumosul, urâtul -toate dihotomiile posibile- sunt feţe ale vieţii. Şi viaţa nu o poţi descrie prin alb sau negru.

Am continuat să citesc ”The Collector” al lui John Fowles, deşi am fost oarecum şocată iniţial. Nu este genul de carte pe care obişnuiam să îl citesc. Şi nici nu mă aşteptam să îmi placă. Un colecţionar de fluturi este obsedat de o tânără pe care o răpeşte, sperând că aceasta se va îndrăgosti de el. Fata se zbate, timp de mai multe luni, ca un fluture de-al lui, până când moare. Cum spuneam, nu mă aşteptam să îmi placă. Dar modul în care Fowles a analizat cazul de psihopatologie şi a prezentat, pe rând, la persoana I, povestea, atât din perspectiva lui, cât şi din perspectiva ei, m-au făcut să găsesc cartea interesantă. Şi să nu regret că am citit-o.





Music game called leapşa

16 09 2008

O, da… ne place să ne jucăm. Doar… nu avem decât 20 de ani, nu?:) Şi nu suntem numai noi… numai că nu se mai ştie de la cine a pornit leapşa de data asta. Ultima pistă? De la Andra la Flori, de la Flori la mine. Ce trebuie să fac acum? Topul melodiilor ascultate săptămâna aceasta. Săptămâna abia a început.

Nu e greu… îmi place să îmi împletesc emoţiile cu melodiile care le exprimă cel mai bine. Iubesc muzica. Aş putea alcătui un alfabet muzical, câte o duzină de melodii pentru fiecare nuanţă a sufletului meu. Numai că alfabetul ăsta ar avea prea multe litere… Acum, însă, mă voi opri numai la 5 melodii dintre cele pe care le-am ascultat în ultimele două zile. Nu vreau să devină o listă cu melodiile mele preferate, ci un clasament al câtorva melodii, alese la întâmplare din playlist-ul meu… aranjate după cum simt acum. Mâine va fi nevoie de alt top…

5. The Zutons – Valerie . Dacă nu ştiţi încă varianta lui Amy Winehouse, trebuie să o ascultaţi înainte de The Zutons. Simona mi-a dat să ascult varianta ”mannish” acum vreo două ore, spunându-mi că îi place mai mult decât originalul. Nu pot să zic că nu mi-au plăcut, şi o înţeleg pe Simona… au un fel aparte de a rosti versurile… deşi le spun uşor parodico-neglijent (yeah, I know, I compose words:P), le fac să sune de parcă chiar ar avea un sens. Ce să vă mai spun? Varianta originală am tot fredonat-o în casă, pe stradă, peste tot, vreo lună întreagă. Asta s-a întâmplat acum trei luni. Which means I loved it but I’m now sick of it. Deci da, varianta Simonei a picat bine.

4. Duffy – Hanging On Too Long. O tot ascult în ultimele zile. Cum ascult şi Warwick Avenue. Şi Syrup & Honey. M-am obişnuit să caut melodii mai puţin cunoscute de la artişti care mă impresionează cu o melodie pe care, întâmplător, o aud la televizor sau la radio – cum s-ar zice, o melodie comercială – motiv pentru care o şi resping apoi (Mercy, în cazul de faţă). Cred că vreau să am sentimentul că numai eu am descoperit acele melodii… că sunt doar ale mele. Dar cu Duffy n-o să ţină prea mult. Deja am văzut videoclipul la Warwick Avenue pe MTV…:)

3. The Ting Tings – Traffic Light. The Ting Tings sunt, alături de Nouvelle Vague, marea mea pasiune din această vară. Mi-au plăcut, pe rând (şi încă îmi mai plac, dar nu mi se potrivesc în momentul ăsta), Shut Up And Let Me Go, That’s Not My Name, Impacilla Carpisung. Zilele astea m-am mai liniştit… so… Traffic Light… chill…

2. Mystery Jets – Young Love. Ştiu, cam trişez… Am ascultat-o săptămâna trecută. De multe ori. Dar voi nu aţi avea de unde să ştiţi că nu am ascultat-o şi săptămâna asta. De fapt, cred că am ascultat-o ieri… Voiam să o pun coloană sonoră pentru un filmuleţ pe care-l făcusem. Dar am ales altă melodie. Oricum, îmi place Young Love. Să vă uitaţi la videoclip.

1. What I Like Most About You Is Your Girlfriend. E interesant să vedeţi ce vă inspiră vouă. Eu zâmbesc când o ascult. Sunt multe tipuri de zâmbete, dar asta e deja altă poveste…

Să vedem ce alege Simona… ei îi predau ştafeta.